Mi-a spus colegul, Florin Crișan, că este o sală… inimaginabilă pentru Turda. Că el a fost, la primele antrenamente ale handbaliștilor de la Potaissa Turda. Că așa face un jurnalist sportiv bun…
Eu mi-am păstrat emoția pentru inaugurare. Pentru că vreau să mă bucur ca un copil de acest moment. Vreau să-l savurez. Vreau să închid ochii și apoi să-i deschid din nou, ca să mă conving că nu e un vis, poate doar o minune… reală! ☺️
Îmi aduc aminte, cu nostalgie, cum îi luam primele interviuri/declarații actualului președinte al clubului de handbal, Flaviu Sâsâeac. Eram pe la începutul TurdaNews. Și eram singurii care mai scriam ceva despre echipa de handbal, care la vremea respectivă era în liga a doua și juca pe unde apuca, că nu aveam o sală. Și, poate, nu vă vine să credeți, dar Flaviu Sâsâeac a jucat și cu clavicula ruptă… Din plăcere, din dăruire pentru handbalul turdean, dintr-o nebunie pe care, cel mai probabil, la vremea respectivă nu o înțelegeau mulți. Recunosc, nici mie nu-mi venea să cred când îl vedeam cu un dosar în mână, în care era proiectul (fantasmagoric la vremea aceea) handbalistic, care era pe etape, pe puncte clare, pe obiective bine stabilite, care se materializa cu promovarea echipei de handbal în prima ligă. Era greu de crezut… dar eu am trăit aceste vremuri, privindu-i, admirându-le curajul, bucurându-mă că avem și turdeni care nu cred în bariere, care nu strâmbă din nas la fiecare pas, dar care muncesc de 2 ori mai mult, de 10 ori, de 100 de ori, de cât e nevoie, pentru a atinge un obiectiv ce părea doar un vis, un proiect într-un dosar, o hârtie la urma urnei…
Am fost la Drobeta Turnu-Severin, atunci când au jucat la turneul de promovare. M-am bucurat de promovare. Credeam că s-a realizat imposibilul. Însă, anii au arătat că era doar începutul. Am luat și medalii naționale, am început să dăm jucători la prima reprezentantivă, am jucat două finale de cupă europeană (e drept, în sala de la Cluj, că la Turda nu aveam una pe măsură, omologată) și chiar am câștigat o dată Cupa Challenge.
Am prins și momentul în care am început să jucăm în sala de la Barițiu, care a fost extinsă la vremea respectivă, fiind transformată dintr-o sală clasică cum erau la acel moment construite pe la școlile din România (era ca cea de la Mihai Viteazu, inițial).
Am trăit și emoțiile negative din anul 2013 (dacă nu mă înșel), când echipa era aproape de desființare, iar actualul primar a intervenit, a tras niște pârghii, iar în cele din urmă s-a găsit o soluție de salvare. Și s-a meritat, privind retrospectiv la tot ceea ce s-a întâmplat după…
Azi, va fi prima zi din seria de trei, dedicate inaugurării sălii polivalente. Acum vreo 5-6 ani, era greu să visez la momentul ăsta… Și sunt convins că n-a fost deloc ușor, că dincolo de construcția acestei săli superbe, se ascund numeroase insistențe, demersuri pe căi oficiale sau neoficiale, care în cele din urmă au adus Turda Arena la noi. Și sunt convins că dacă nu exista influența primarului Cristian Matei (și poate ”încăpăâînarea” lui pozitivă de a transforma Turda într-un oraș modern), dublate de insistențele președintelui Flaviu Sâsâeac, sala asta rămânea doar un proiect…
Azi, voi fi acolo, să văd sala. Chiar nu mai am răbdare! Chiar vreau să intru în sala aia de 3200 de locuri și să privesc… Poate o să-mi dea o lacrimă, că mă vor copleși emoțiile amintirilor expuse anterior. Poate o să reușesc să-mi stăpânesc emoțiile. Dar nici nu mai contează!
Ceea ce contează este că de azi avem Turda Arena! Iar duminică deja vom juca primul meci oficial, în care Potaissa Turda va juca cu campioana Dinamo București. Și aștept să văd cum ne vom bucura de un spectacol sportiv pe cinste!
Hai Turda!
Pentru detalii despre program: https://turdaarena.ro
Descoperă mai multe la Blog Gelu Florea
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
